Această vizită în România, organizată într-un mod atât de neaşteptat şi providenţial, a fost un semn că Domnul a dorit ca Vassula să fie prezentă la această vizită istorică a Papei Ioan Paul II la fratele său din Est, Preasfinţitul Patriarh Teoctist, patriarh al Bisericii Române Ortodoxe. 

Eu am însoţit-o pe Vassula şi amândouă eram printre oaspeţii oficiali ai Patriarhului Teoctist, aşa că accesul nostru privat la anumite evenimente a fost facilitat în mod substanţial. 

Am plecat din Geneva spre Bucureşti pe data de 5 Mai 1999, într-o miercuri. Timp de mai multe zile temperatura în Bucureşti a fost în jur de 27° C, aşa că am fost tare surprinse când în timpul aterizării, pilotul a anunţat că temperatura la nivelul solului era de 7° C! Am fost întâmpinate de o ploaie torenţială şi de un vânt în rafale şi îngheţat. Era de parcă natura ar fi fost dezlănţuită înaintea unui eveniment fericit.

Cu toate acestea, în vinerea sosirii Sfâtului Părinte, pe data de 7 Mai, cerul era senin şi a rămas aşa până la plecarea sa. 

În aceeaşi zi, în jurul orei 13:30, Sfântul Părinte şi Patriahul Teoctist erau aşteptaţi la sediul Patriarhatului din centrul Bucureştiului. Sediul se află pe o colină privind spre o piaţă plăcută şi dulce, şi care este înconjurată de asemenea de către catedrală şi de palatul patriarhal. 

Deoarece am beneficiat de legitimaţii am putut intra după un control riguros al poliţiei.

Sfântul Părinte şi Patriarhul, amândoi îmbrăcaţi în alb, au sosit împreună în "papamobil". Ei au fost întâmpinaţi de o mulţime entuziastă, cu clopote şi superbe imnuri Bizantine. 

La început au făcut rugăciuni în catedrală, după care au traversat piaţa şi au urcat cele cîteva trepte care duceau spre balconul patriarhatului, de unde şi-au ţinut propriile discursuri. 

Noi stăteam la baza acestor trepte, la trei metri distanţă de Papă şi Patriarh, cu faţa la episcopi, cardinali şi mitropoliţi, care i-au însoţit.

 Eram atât de aproape de Sfântul Părinte, încât la un moment dat, după ce s-a uitat în direcţia mulţimii, ochii i s-au oprit asupra noastră, după care a dat din cap şi a zâmbit în direcţia Vassulei, de parcă ar fi salutat-o.Vassula a avut o percepţie interioară că a recunoscut-o. După discursuri, Papa şi Patriarhul au intrat în Patriarhat şi după câteva minute au ieşit din nou. Ei au fost urmaţi de Mitropolitul Daniel, mâna dreaptă a Patriarhului. El a salutat-o cordial pe Vassula din capul scărilor. Mitropolitul era însoţit de Parintele Bria, anteriorul director al departamentului "Unitate şi Reînnoire" al Consiliului Mondial al Bisericilor din Geneva, care ne-a aranjat calatoria. 

Vassula s-a întâlnit cu Patriarhul Teoctist şi Mitropolitul Daniel prima dată la Iaşi în mai 1994 la o consultaţie organizată de Consiliul Mondial al Bisericilor pe tema "Spiritualitate Creştină pentru Zilele Noastre". Vassula a fost invitată să participe, şi a fost însoţită de Fr O'Carroll.

Vassula a fost invitată să prezinte Mesajul şi rugămintea Domnului pentru unitate şi unficarea datelor de sărbătorire a Paştilor. Rugămintea a fost luată în considerare, iar una dintre cele cinci recomandări finale ale consultaţiei a fost ca "o nouă iniţiativă să fie luată, în vederea celebrării Paştilor la o dată comună". Aceasta a fost continuată de o consultaţie în Aleppo, Siria, în martie 1997, invitând Bisericile la un consens privind data de sărbătorire a Paştilor.

Această idee a fost reluată la Consultaţia Teologică Ortodox Catolică a Americii de Nord, ţinută la Washington în Octombrie 1998. Recomadarea lor a fost ca principiul statuat de Consiliul de la Niceea să fie urmat.

Este interesant de observat că şi Biserica Luterană lucrează în aceeaşi direcţie. Ishmael Noko, secretarul general al Federaţiei Mondiale Luterane a cerut celor 124 de membri ai Federaţiei să studieze propunerea Consultaţiei de la Aleppo din 1997 privind data comună de celebrare a Paştilor. 

Într un interviu de la Geneva, Reverendul Noko a subliniat importanţa acestui acord:

"Miza este mai mult decât o dată comună a Paştilor, este vorba de unitatea Bisericii privind un eveniment care defineşte Biserica drept Trupul lui Hristos. 

Trupul lui Hristos este divizat din cauza calculelor matematice, dar Învierea din morţi ne dă mai multă putere de a ne ridica deasupra limitărilor umane. O dată comună de celebrare a Paştilor ar fi un semn vizibil al unităţii. "

Vassula? Aş numi-o Ioan Botezătorul zilelor noastre, care arată lumii, prin harul care i s-a dat drumul spre unitate.

  Noi am pregătit două dosare, unul pentru Papă, iar celălalt pentru Patriarh. Ele conţin câteva mesaje importante selectate din Adevărata Viaţă în Dumnezeu despre data comună de celebrare a Paştilor şi despre reconcilierea dintre Biserica Răsăriteană şi Biserica Apuseană. Am pus accentul pe anumite pasaje astfel încât ei să-şi dea seama de insistenţa şi urgenţa chemării Domnului nostru în unificarea datei Paştilor. 

A fost de asemenea inclusă şi o listă conţinând întâlnirile Vassulei prin toată lumea dintre anii 1988 şi 1999 (în jur de 580 de întâlniri) precum şi o bibliografie a lucrării Adevărata Viaţă în Dumnezeu în toate limbile în care este disponibilă.
 

Ne întrebam dacă Vassula va reuşi să le dea dosarele şi să le spună câteva cuvinte despre conţinutul lor. Nu prea părea posibil la momentul respectiv. 

Þinând seama că am fost invitate să participăm la recepţia oficială de la palatul patriarhal din ziua următoare, Duminică 9 Mai 1999, am crezut că încă mai avem o şansă. Am ajuns la recepţie în jurul orei 6 după amiază. Am trecut de controlul de securitate şi am fost invitate să luăm loc în amfiteatrul palatului. Amfiteatrul arăta ca un rafinat teatru în miniatură, superb şi totuşi simplu decorat. 

Peste câteva minute câţiva episcopi şi cardinali care îl însoţeau pe Sfântul Părinte, precum Cardinalii Sodano, Cassidy, Silvestrini, şi-au ocupat locurile lor pe o parte, la numai doi metri distanţă de noi. La un moment dat ne-am gândit să o lăsăm pe Vassula să se prezinte, dar ar fi fost mult mai potrivit ca Părintele Bria sau Mitropolitul Daniel să o facă. Niciunul dintre ei nu era însă acolo în acel moment. 

Înnainte să intre ân amfiteatru, Sfântul Părinte şi Patriarhul au fost salutaţi de un cor de copii. În momentul în care ei au intrat în amfiteatru au fost întâmpinaţi cu aplauze furtunoase urmate de un imn al Învierii. Acest imn a fost de multe ori cântat în timpul acestor trei zile. 

După discursul Sfântului Părinte, care şi-a încheiat expunerea cu o ciocănitură în pupitru cu cuvintele "...această vizită este de neuitat", a început recepţia şi ne-am trezit stând la un metru distanţă de Sfântul Părinte. 
 
 

Recepţia
 
 

Într o cameră largă cu multe mese mici de servit, au fost pregătite două fotolii şi o masă joasă de două persoane pentru Sfântul Părinte şi Patriarh. Atmosfera caldă şi confortabilă a întrunirii erau în mod evident neobişnuite pentru Sfântul Părinte şi anturajul său.

Noi am planificat să predăm dosarul Papei în momentul în care intră în cameră, dar după cântarea rugăciunii Tatăl Nostru şi binecuvântări, câteva persoane s-au îmbulzit în jurul Sfântului Părinte, formând o barieră umană în faţa Vassulei. Acest comportament i-a forţat pe Sfântul Părinte şi pe Patriarh să părăsească încăperea. De ficare dată când am crezut că ne vom atinge ţelul am putut percepe obstacole...

Vassula, un ortodox printre ortodocşi, susţinută de propria sa Biserică, a fost martorul acestei întâlniri şi a văzut cu proprii ei ochi împlinirea unor profeţii ale Domnului prin mesajele Adevărata Viaţă în Dumnezeu:

Slava va străluci de la malul Estic - de asta spun Casei de Vest: întoarce-ţi privirea spre Est. Nu plânge amar peste Apostazia şi distrugerea propriei tale Case; nu intra în panică, căci mâine tu vei mânca şi bea împreună cu mlădiţa Mea din malul Estic; Duhul Meu vă va aduna pe voi. 

.......În Mila Mea şi de dragul Iubirii Mele voi ridica din Est cel puţin unul care va spune fratelui său: 'vino şi păşeşte pe pământul meu; vino şi mănâncă de la masa mea, vino şi bea cu mine; ciubărele mele sunt de umplute cu vinul cel nou că dau pe afară. Hai să paştem mieii noştri împreună şi să facem un Paradis din păşunile noastre. 
(24 Octombrie 1994)

Coroana slavei Imi va fi oferită din Est.

......Îmi voi ridica vlăstarul din Casa de Est pentru a aduce unitatea, iar în final toate naţiunile vor fi adunate sub un Singur Nume... 
(7 Decembrie 1994)

Voi grăbi o inimă generoasă din Est, care în a sa loialitate va pecetlui un testament de pace cu Vestul.

 ....Astăzi , orice atenţie din partea creaturilor Mele care sa restabilească Casa mea care se clatină, Mă emoţionează profund, iar pentru orice pas în direcţia unităţii toate cerurile se bucură; orice rugăciune oferită pentru restaurarea Trupului Meu diminuează mânia Tatălui Meu; binecuvântările Mele se revarsă peste cei care participă la orice adunare în Numele Meu pentru unitate. Ochii Mei veghează asupra celor care Mă iubesc şi care, în pofida propriilor imperfecţiuni duc la bun sfârşit dorinţele Mele fervente. 
(5 Octombrie 1994)
 
 

După retragerea Papei şi Patriarhului, ne-am întâlnit cu Ambasadorul României la Vatican, pe care Vassula l-a întâlnit la Roma, şi cu Parintele Galeriu, un preot ortodox de mare spiritualitate şi care susţine Adevărata Viaţă în Dumnezeu în România.

Duminică dimineaţă, pe data de 9 Mai 1999 ne-am dus într-o piaţă mare, înconjurată de spaţii verzi unde am participat la Sfânta Liturgie Ortodoxă, prezidată de Patriarhul Teoctist în prezenţa Sfântului Părinte, şi la care a participat şi o mare mulţime de oameni.

Am ajuns acolo cu o oră inainte, pentru a avea locuri bune. Cu aceată ocazie l-am întâlnit pe unul dintre consilierii Patriarhului, Parintele Vasile. El era însoţit de Parintele Bria şi de soţia sa, şi toţi trei s-au aşezat în spatele nostru. Părintele Vasile a locuit în Lausanne şi părea bucuros să stea de vorbă cu noi. Când i-am povestit de harul Vassulei, el a părut deschis şi interesat. I-am dat o broşură despre darurile Duhului Sfânt pe care o aveam la mine şi m-am oferit să-i dăm şi alte cărţi după ceremonie. Deoarece stăteam la mică distanţă unul de altul, puteam sta de vorbă cu el în voie. Deoarece noi nu înţelegeam româneşte, el a fost foarte atent în timpul liturghiei şi a comentat-o ajutându-ne să o putem înţelege. 

La împărtăşanie am văzut un grup mic de oameni, în special copii, care au mers să o primească. Numai Patriarhul a împărtăşit.

După aceea, în timpul după amiezii, într-o piaţă largă din faţa unei fost palat al lui Ceauşescu, Sfântul Părinte a ţinut Sfânta Liturghie în faţa unei largi audienţe, caldă şi entuziastă, estimată la un milion de oameni care au venit din toată România. Patriarhul a participat de asemenea la ceremonie, împreună cu numeroşi preoţi ortodocşi şi greco-catolici. Cântecele şi rugăciunile se înălţau la cer cu o impresionantă forţă lăuntrică. Într-un mod perfect organizat, mai mult de o sută de preoţi s-au împrăştiat prin mulţime ca să-i împărtăşească pe toţi cei ce au dorit aceasta, toate acestea într-o atmosferă de rugăciune fierbinte şi contemplativă. 

După terminarea Liturghiei, mulţimea a început să scandeze la unison:
 

Cu veselie, Sfântul Părinte a încheiat: "Atunci hai să ne grăbim!"

Vizita de trei zile a Papei a avut loc într-o atmosferă de prietenie, relaxată şi sărbătorească, fără prea mult protocol. Patriarhul a dat atenţie şi celor mai mici detalii. O mare bucurie şi o tandreţe mutuală a putut fi simţită. 

În ceea ce priveşte cele două dosare, am reuşit în final să le predăm în mâini bune.